Continuam periplul prin lumea lui Sylvester - saptamana aceasta din perspectiva relatiei sale cu cel mai faimos openent al sau, canarul Tweety.
 |
| Ched ca am vadut o pitituta! |
Inca din primul episod
in care au impartit ecranul, “Tweetie Pie” (chiar daca pe atunci pe Sylvester
il chema Thomas), vedem cum orice incercare a protagonistului nostru de a-l
prinde pe istetul canar esueaza lamentabil.
Ca
intotdeauna in orice intreprinde, Sylvester se arata entuziast si increzator –
si uneori are si de ce, ca in “Am vatut o pitituta”, care incepe cu aluzia la
reusitele anterioare ale motanului: stapana sa suna la magazinul de animale
pentru a cere inca un canar, “al cincilea pe luna asta (…) Trebuie sa fi zburat
afara pe geam”. Doar ca acum il primeste pe Tweety, un canar simpatic si naiv,
care crede ca “pitituta” a venit sa se joace cu el. Aparent, cel putin. Pentru
ca de fapt temutul vanator felin si-a gasit nasul, Tweety cel peltic este orice
numai naiv nu si gaseste noi si noi metode de a determina rasturnari de
situatie in favoarea sa. De altfel, episodul se si incheie cu Tweety care
exclama “Ea nu cunoaste la mine foarte bine, asa-i?”, cand stapana suna la
magazin pentru a cere un motan nou, dupa ce Tweety a scapat de Sylvester
intr-un mod destul de crud, inchizandu-l in colivie cu un “mitut cateus”. Si
scenele se repeta similar in majoritatea episoadelor in care cei doi sunt
vazuti impreuna – plus-minus cainele sau stapana.
 |
|
|
Cele doua fatete ale povestii se regasesc si in tinuta “I tawt I taw a puttytat” – alb din perspectiva increzatorului Sylvester, care nu se lasa batut cu una, cu doua, si negru pentru rezultatul final dezastruos pentru mai sus mentionatul motan. Totodata, imprumutul bretelelor din garderoba masculina are rolul simbolic de a sublinia deznodamantul: Sylvester este legat, la propriu si la figurat, de “mitutul cateus”.
 |
| Bluza din crep captusita, cu spatele transparent, masura 38 |
 |
| Fusta dreapta din jerseu Ponte di Roma cu volan si bretele detasabile, masura 38 |